Elena Udrea, fost ministru al Dezvoltării și una dintre cele mai controversate figuri ale politicii post-2000, a făcut joi primele declarații publice la ieșirea din penitenciar. Fostul demnitar a vorbit deschis despre perioada petrecută după gratii, despre relația cu fostul președinte Traian Băsescu, dar și despre cum percepe sistemul de justiție din România.
„Nu am vorbit cu Traian Băsescu. Nu a fost pe lista persoanelor pe care le puteam apela”, a declarat Elena Udrea, întrebată dacă a păstrat legătura cu fostul președinte, omul de care a fost cândva nedespărțită în plan politic.
Întrebată dacă i-ar răspunde totuși la telefon, dacă el ar contacta-o, replica a venit rapid, cu o nuanță de surprindere, ca și cum întrebarea nici nu-și avea rostul: „Normal că aș vorbi! Cum să nu vorbesc cu fostul președinte? Doamne ferește!”
”Domnul Traian Băsescu nu a fost la lista mea de persoane pe care le-am putut apela. Ca urmare, nu am vorbit cu dânsul”, a spus Elena Udrea, la ieşirea din penitenciar, întrebată dacă a vorbit cu fostul preşedinte în toată această perioadă de detenţie.
Dar cel mai puternic mesaj nu a fost despre Băsescu. Ci despre sistem. Despre lipsa de viziune a celor care îl conduc. Și despre ce înseamnă cu adevărat să înțelegi justiția dinăuntru, nu din lojele puterii:
„Să vină măcar o lună să stea într-un penitenciar, ca să înțeleagă care sunt consecințele lipsei lor de viziune asupra justiției și asupra a ceea ce se întâmplă în țara asta”, a declarat Elena Udrea, cu voce egală, dar cu subînțelesul unei lecții trăite.
Fără să o spună direct, a vorbit despre singurătate, despre pierdere, despre întărirea forțată ca un mecanism de apărare. Și despre o întrebare pe care n-o pui decât atunci când ai fost prea mult timp în întuneric:
„Puşcăria clar m-a întărit, categoric m-a întărit. Acum, întrebarea este: la ce îți mai trebuie să fii tot timpul întărit? Eu mă tot întăresc de zece ani. Eu vreau acum să fiu cu copilul meu, nu să fiu și mai puternică decât am fost.”, a declarat Elena Udrea, lăsând să se înțeleagă că dorința de a fi mamă depășește nevoia de a mai fi luptătoare.
Apoi, fără să dramatizeze, a descris viața de zi cu zi dintre ziduri. Nu a fost un discurs, ci o mărturisire:
„Aici e o viață de lipsuri, de îngrădiri, de frustrări, de suferința ta și a celorlalți, a celor de acasă, a colegelor din penitenciar. Este grea.”, a declarat Elena Udrea, privind parcă dincolo de ziua în care tocmai ieșise.